Câteva slove şi grafii de la Panfili

Ştefan Panfili

Despre frica de eşecuri

leave a comment »

Nu obişnuiesc să urc filmuleţe de pe Youtube.com pe blog, aceasta fiind după părerea mea o altă modalitate ieftină de a umple spaţiul cu lucruri fără nici o relevanţă şi total impersoanle. Totuşi, de data asta am să fac o excepţie, pentru că o permite situaţia generală. Spun asta pentru că din ce în ce mai puţină lume este obişnuită să fie mai îngăduitoare. Cu toţii vrem atât de mult rezultate din start încât suntem paralizaţi doar la auzul unui potenţial eşec. Ne sperie orice sinusoidă apărută în viaţa noastră, în special când capătă acea tentă descendentă şi pe moment nu ne gândim că orice coborâş aduce de la sine un nou suiş. Tremurăm din toate încheieturile şi strângem din dinţi, dăm tot ce putem, sperăm ca va fi de ajuns, sperăm că va remarca cineva că totuşi ne-am dat o bună parte din stăruinţă însă ar fi un truism să spun că rezultatul este departe de ceea ce ne imaginam.

Mi-am dat seama şi ce ne „omoară” de fapt. Mi-am dat seama că nu este eşecul în sine, ci toate acele gânduri acumulate despre eşec, acel trac continuu de care ne lovim de fiecare dată când întoarcem capul pe pernă, încercând să scăpăm de problema bine impământată, găsindu-i o soluţie pe moment. Încercăm să demonstrăm că suntem nişte roboţi foarte bine educaţi, capabili să execute orice ordin fără cusur şi să facă plecăciunile de rigoare, atunci când este cazul. Însă, în sinea noastră de multe ori cântă o odă a bucuriei, care încearcă să  elibereze acele sentimente care dau viaţă celor mai frumoase imagini. Pentru unul poate fi o cursă auto, la volanul unui super bolid, pentru altul poate fi un zbor cu un avion de vânătoare, iar pentru altul o baie într-o apă cristalină. Întrebarea este următoare însă: Ne putem permite să greşim? Sau suntem intoxicaţi de toate producţiile hollywoodiene, în care fie eroul, fie eroina, reuşesc, printr-o serie de evenimente splendide, să atingă nemaiatinsul. Uităm de multe ori că toţi ne lovim de insuccese şi de nereuşite şi încercăm să le facem viaţa grea celor care se lovesc, la rândul lor, de aceleaşi ziduri.

Alegem această cale pentru că este calea uşoară şi care nu ne afectează cu nimic. Trecem impsaibili, fără să acordăm nici un ajutor, parcă fericiţi că este altcineva într-un rahat mai mare decât suntem noi. Nepăsarea naşte monştri? Înseamnă că suntem o naţiune abonimabilă…

Recomand tuturor care citesc aceste cuvinte să vadă filmuleţul de mai jos şi să înţeleagă mesajul pe care-l transmite.

Written by panfili

Martie 30, 2009 la 10:42 pm

Postat in Diverse

Tagged with , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: