Câteva slove şi grafii de la Panfili

Ştefan Panfili

Canon 70-200mm f/4.0 L IS vs. Canon 70-200mm f/2.8 L

with 2 comments

VERSUS

Pe care să-l iau dintre aceste două obiective? Probabil că această întrebare şi-au pus-o un număr destul de mare de persoane atunci când erau pe punctul de a-şi cumpăra un teleobiectiv. Totuşi, cât de dificilă este această decizie? La această întrebare vă răspunde subsemnatul, care l-a folosit şi pe unul şi pe celălalt.

În primul rând, vă recomand să consultaţi cele mai bune recenzii pentru aceste obiective pe care le-am găsit pe internet: f/2.8 şi f/4.0 IS. Pe pagina web în cauză veţi găsi fotografii făcute cu ambele obiective şi un test foarte util de claritate, asta pe lângă o serie de analize ample, dar nu foarte obiective.

Pentru ce voi folosi acest tele-obiectiv?

Aceasta este prima întrebare pe care trebuie să v-o puneţi înainte de a merge mai departe. Majoritatea iau o decizie pripită pentru ca nu au înţeles foarte bine care le sunt priorităţile în fotografie şi ce au de gând să fotografieze în majoritatea cazurilor. Dacă optaţi pentru fotografia de peisaje, de studio sau orice alt gen de fotografie unde aveţi suficientă lumină sau folosiţi un trepied-monopied, atunci Canon EF 70-200mm f/4.0 L IS USM (o să-i spunem mai pe scurt F4EF) este obiectivul de care aveţi nevoie. Nivelul de claritate pe care-l oferă acest obiectiv este absolut incredibil, fiind chiar peste nivelul altor obiectiv fixe, chiar şi de la f4.

Însă, în cazul în care vrei să fotografiezi sport sau să faci fotoreportaje, ai nevoie de un obiectiv rapid, care să poată îngheţa subiectul şi să-l separe de fundal. Aici, străluceşte Canon EF 70-200mm f/2.8 L USM (o să-i spunem pe scurt F2.8EF), care este cu 3 stopuri mai rapid decât fratele lui mai mic. Atunci când tragi în lumina disponibilă şi nu poţi să măreşti sensibilitatea (ISO) senzorului, pentru că astfel imaginea devine neutilizabilă, o diafragma atât de deschisă te ajută enorm. În ceea ce priveşte nivelul de claritate, F2.8 este cu adevărat sharp numai la o diafragmă de cel puţin 3.2 şi excelează începând cu 4. Acum să nu înţelegeţi că la 2.8 este soft, Doamne fereşte, însă în comparaţie cu F4EF, scârţâie un pic. Ca argument pot să vă aduc acest link.

Calitatea imaginii

Ambele obiective au o calitate a imaginii incredibilă pentru un obiectiv zoom şi aceasta nu se schimă pe toate lungimea plajei focale (în cazul unui body APS-C – Canon 40D). Vignetarea de asemenea nu îşi face prezenţa simiţită, nemaivorbind de orice fel de distorsiuni, aproape nule pe o cameră ca 40D. Indiferent cât de exigenţi sunteţi în ceea ce priveşte sticla care-o puneţi pe aparat, cu siguranţă nici unul dintre cele două obiective nu vă va dezamăgi.

Stabilizarea imaginii

Ei bine, aici trebuie să dăm Cezarului, ce-i al Cezarului, iar stabilizarea de imagine este un plus foarte binenvenit la F4EF. Cu IS-ul pornit, putem trage din mână, la focala de 200mm, cu o viteză de 1/15 şi chiar 1/10, lucru imposibil pe F2.8EF, unde avem nevoie de o viteză a declanşatorului de cel puţin 1/160 – 1/120 (în cazul în care aveţi o mână foarte stabiliă). Totuşi, cele trei stopuri de lumină în plus care ajung pe senzor reuşesc să compenseze într-un fel lipsa stabilizării. Aici revenim un pic la întebarea iniţială şi anume „Pentru ce voi folosi acest tele-obiectiv?”. IS-ul, cât o fi el de frumos, nu te ajută atunci când fotografiezi un meci de baschet sau de fotbal, sau când ai de gând să tragi 100 de metri garduri. Mai mult, eu sunt adeptul devizei „cu cât mai puţine elemente electronice, cu atât mai bine”, iar IS-ul era pentru mine un risc în plus ca obiectivul să să strice după un timp îndelungat de folosire.

Greutate şi dimensiuni

În ceea ce priveşte dimeniunile, F4EF câştigă detaşat, fiind de aproape două ori mai uşor decât fratele lui mai mare şi cu câţiva centimetri mai scurt. Greutatea pare un element neînsemnat, însă atunci când trebuie să cari obiectivul după tine timp de o zi, în rucsac, alături de un laptop, un alt obiectiv, încărcătoare şi aşa mai departe, devine un factor important.

De la stânga la dreapta, cu parasolarul montat: Canon EF 70-200mm f/4.0 L, Canon EF 70-200mm f/4.0 L IS, Canon EF 70-200mm f/2.8 L, Canon EF 70-200mm f/2.8 L IS.

Următorul capitol despre care am să vă povestesc câte ceva este Bokeh, însă cu altă ocazie.

Written by panfili

Martie 13, 2009 la 1:48 pm

2 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. cum 3 stopuri diferenţă.. între 2.8 şi 4 nu-i un singur stop?? sau ce-nţelegi tu prin stop :-)

    dujmanu

    Martie 17, 2009 at 11:12 am

  2. Eu m-am referit la 1/3 increments atunci cand am caculat diferenta de luminozitate si am uitat sa precizez asta. Astfel, da, ai dreptate cand spui ca este cu un singur stop mai luminos.

    panfili

    Martie 17, 2009 at 11:20 am


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: