Câteva slove şi grafii de la Panfili

Ştefan Panfili

Preludiul unei primaveri

leave a comment »

Mi-era atât de dor de soare şi de o zi în care de dimineaţa până seara să afişez acel rânjet specific debutului primăverii! Mulţumită lui Dumnezeu şi a climei temperat continentale acea zi a venit înainte de Mărţişor, iar eu mi-am pus la gât 40D-ul şi am tulit-o în Piaţa Romană. Paradoxal, se pare că ziua de dinainte de 1 martie nu a fost una care să strângă foarte mulţi bucureşteni la tarabele vânzătorilor de mărţişoare, în comparaţie cu anii trecuţi. Nu ştiu dacă este doar o părere subiectivă şi lipsită de temei, însă asta a fost impresia care mi-a lăsat-o târgul.

martisor

Dacă anul trecut fiecare stand nu putea respira, copleşit de debitul de cumpărători, anul acesta am găsit multe locuri , ca cel de sus, unde nimeni nu se înghesuia să vadă oferta.

Părere mea este că Mărţişorul a suferit o mutaţie, care influenţată de tendinţa populaţiei de a migra spre materialism, a dat naştere unor abominanţii, cu scopul de a atrage ochii cumpărătorilor. Din această cauză vedem acele idioţenii legate de şnurul pitoresc alb-roşu… În plus, mai ştie cineva de la ce a pornit?

Conform unei legende populare, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute şi a început a da la o parte zăpada şi a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat şi a chemat vântul şi gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a îngheţat imediat. Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărţişorului simbolizează sângele ei roşu pe zăpada albă.

– sursa Wikipedia.

martisor1

Probabil că nici „băetu” cu „mărţăşoarele” din fotografia de mai sus, care-mi tot cerea socotală de ce fac fotografii şi-mi zicea „să-i dau drumu” nu ştia această frumoasă legendă. E, acum nu trebuie să nă lăsăm împinşi spre o gândire complet negativă şi să încercăm să sperăm. Totuşi, a început primăvara!

Pe drumul spre casă am luat-o pe nişte străduţe lăturalnice, cu speranţa că voi da de o altă poveste care să-mi facă reportajul complet. Ei bine, am reuşit ceva…

reconditionare

Această fiţuică era lipită pe o bucată de metal, care pe vremuri, auzisem eu, era maşina în care ieşeau la agăţat gagici Eminescu, Creangă şi Maiorescu. Tocmai acesta am înţeles că este şi motivul pentru care proprietarul a decis s-o recondiţioneze cu atenţie şi s-o pună într-un loc ferit de absolut orice factor extern destructiv. Ipoteza mea este întărită şi de restul fotografiilor, după cum urmează.

reconditionare1

Nu v-am convins nici acum?! Păi dă-mă să mă dau, ia să vedeţi şi funduleţul jucăriei!

reconditionare2

Este?

Written by panfili

Martie 1, 2009 la 10:03 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: