Câteva slove şi grafii de la Panfili

Ştefan Panfili

Bucurestiul, intr-o zi fara soare

leave a comment »

Din moment ce astazi a fost o zi mai libera pentru mine, am decis sa-mi iau aparatul si sa dau o tura pe marile bulevarde din Bucuresti, cu scopul jurnalistic de a simti pulsul capitalei. Din pacate, am realizat ca toata munca de birou mi-a obturat partial viziunea fata de „micul Paris”, adevarul de pe strada fiind unul un pic mai tulburator. Adevarul este ca nici vremea nu m-a ajutat, patura de nori de pe cer, frigul de afara si conditiile care favorizau o ninsoare sau o ploaie iminenta fiind destul pentru majoritatea populatiei fie sa ramana in case sau la locurile de munca. Totusi, putinul pe care l-am vazut reprezinta o poveste in ochii mei si poate ceva interesant pentru ai vostri.

Primul contact cu lumea exterioara, sau cel putin cu latura mai putin luminata a acesteia a fost atunci cand am vazut o masina parcata fix in fata gurii de metrou. Initial am crezut ca este un sofer care asteapta in masina, nefiind scuzabil nici in acest caz, insa am realizat dupa cateva momente ca masina era pur si simplu lasata acolo, emanand o nonsalanta debordanta. Masina cretinului este un Opel Astra rosu, pe care il puteti vedea si mai jos. Din fericire insa, 2 politisti comunitari, agitati in jurul autoturismului, faceau fotografii si probabil scriau amenzi.

cretin_1

Cum lucrurile proaste vin in perechi, nu peste mult timp un alt dobitoc stimabil avea sa ma nelinisteasca. Chiar vizavi de (de ce ma mai mira?) cafeneaua „Turabo Cafe”, un Nissan 350z este parcat cu maiestrie pe trotuar, la cativa centimetri distanta de scara unui bloc, facand astfel aproape imposibil mersul nestanjenit pietonilor. Nu fac nici un fel de discriminari, insa am zambit un pic ironic dupa ce am vazut placutele de inmatriculare.

cretin_2

In mod cert aceste cazuri nu sunt izolate si vor face mereu subiectul unor „of-uri” din partea unor cetateni, indignati de ceea ce se intampla.  Totusi, putem schimba ceva sesizandu-le de cate ori se intampla. Sper ca pe viitor cetatenii mai sus mentionati, desi sunt sigur ca nu vor citi aceste randuri, sa-si dreaga atitudinea si sa incerce sa nu mai parcheze ilegal.

Epopeea in distinsul oras a continuat pe Calea Victoriei, 2.700 de metri de traditie si istorie, unul dintre cele mai perstigioase artere din Bucuresti. In acelasi timp, in mod ironic, victoria este singurul apelativ care probabil nu i se poate atribui in aceste timpuri. Cu totii am fost speriati de recesiune si de efectele acesteia, speriati sa nu mai cumparam, sa facem economii, nestiind ca tocmai aceasta diminuare a puterii de cumparare va distruge incet partea de retail din Romania. Consecintele acestui factor se fac simtite mai in toate magazinele de pe Calea Victoriei, care fie se inchid, fie sunt complet goale, fie se muta in zone unde poate chiria este mai mica. Unul dintre exemple este un magazin al carui nume nu-l pomenesc insa afisul din vitrina este cel putin sugestiv.

mare_promotie

Romanul este pe atat pesimist, pe cat pitoresc si senin in fata nenorocirii. Cum nu puteam sa va spun asta fara sa aduc si o dovada in forma unei imagini, puteti vedea si singuri mai jos cat de pitoresti putem fi („Magazin in paragina pana la noi ordine, CLOSE„).

mag_paragina

Probabil ca aici a intervenit si o constientizare a populatiei. S-au trezit unii care dormeau in picioare si care considerau ca este normal ca o haina in Bucuresti sa coste de 2-3 ori mai mult decat in alte capitale europene. Nu este bine sa te bucuri de neorocirea altuia insa in acest caz probabil ca aveau nevoie de doua palme usoare, pentru a se trezi la realitate si pentru a intelege ca exagerarile pe care le practicau au si ele o finalitate. Urmatoarea fotografie m-a facut iarasi sa zambesc si o dedic tuturor parvenitilor si fariseilor, „iubitori” de mari branduri. De remarcat ar fi si acel manechin gol in partea dreapta a fotografiei, care da un ton si mai ironic imaginii.

rich_rich_rich

In ceea ce priveste exemplele magazinelor „in paragina” de pe Calea Victoriei, as vrea sa ma opresc aici in a da exemple. Daca nu credeti nici imaginile si nici cuvintele mele, bulevardul ramane acolo si maine, si poimaine, si peste multe alte zile.

Ma opresc aici cu foto reportajul, cu promisiunea sa revin insa cu a doua parte un pic mai tarziu astazi.

Aparat: Canon 40D

Obiectiv: Canon 10-22mm

Written by panfili

Februarie 20, 2009 la 3:57 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: