Cişmigiul în haine de sărbători: 12 decembrie 2009
Parcul Cişmigiu, în seara de sâmbătă spre duminică (11-12 decembrie 2009).
Esenţa spiritului românesc: “Îmbogăţeşte-te şi cheltuie bani”
Talent, valoare, putere, şmecherie, „adevărăciune”, măiestrie, rupere, bani, „harfe”, femei, whisky, Jack, maşini, „Bemveuri”, Audi A Şeis: o enumeraţie aparent lipsită de sens însă care a ajuns să reprezinte esenţa intrinsecă a majorităţii unei ţări, esenţă atât de bine conturată şi reliefată de unele obiceiuri încât începe să-ţi pară rău că ai dreptate. Unul dintre aceste obiceiuri, faţă de care românul de rând are o foarte mare slăbiciune este mersul la cumpărături. Acolo, un adevărat şmecher face diferenţa între o ţinută penală şi lipsită de valoare şi una care emană un substitut puternic pentru testosteron: combinaţia „harfe şi figuri”. O mulţime de oameni care cel mai probabil se ghidau după raţionamentul de mai sus au dat năvală în magazinul Unirea, în seara de 11 spre 12 decembrie, cu ocazia nopţii cumpărăturilor cu reduceri (non) substanţiale. Am fost şi eu, împreună cu o colegă, împreună având speranţa că-l vom prinde pe Dumnezeu de picioare. Nu l-am prins. Totuşi…
Esenţa unui popor mercantil, surprinsă perfect de un tricou de la Mango.
Aţi observat cum merg şmecherii? Aţi observat atent cum merg şmecherii? Acel mers semi-sacadat, elegant, în timp ce-şi flexează uşor doar partea inferioară a picioarelor. Mâinile le ţin în buzunar, atunci când nu apucă strâns o piţipoancă de mijloc sau alt şmecher de umăr. Ochii unui şmecher reprezintă întotdeauna un sentiment boem, delăsător, aruncând deseori fie priviri de ocară şi intimidare fraierilor, fie unele gingaşe, ce prevestesc un potenţial ritual de împerechere fetelor. Acestei semiotice a mersului se adaugă şi una a vestimentaţiei, care este unul dintre aspectele esenţiale la completarea imaginii de şmecher. Indiferent de locul în care se află, ocazia care i-a adus acolo, un şmecher poate purta întotdeauna un deux-piece format dintr-o jacheta de fâş şi nişte pantaloni de trening, iar în picioare pantofi de lac, model 2010, cu botul ţuguiat sau nu, după doleanţe. În cazul în care şmecherul nu vrea să opteze pentru hainele enumerate mai sus, există întotdeauna posibilitatea să mergi pe cât mai mult alb: pantaloni albi, pantofi albi, tricou alb, sacou alb. Albă-ca-Zăpada a fost mitificată, nu?
Ei bine, la Unirea, în loc să vedem reduceri, am văzut şmecheri şi piţipoance, peste tot! Erau pe scări, pe pereţi, în vitrine, pe holuri, în dulapuri, în parcări şi în principiu la fiecare intersecţie de drumuri. Astfel, toată tevatură creată în jurul acestei nopţi, promovată după modelul american însă dezamăgitoare după cel românesc, nu a fost decât o mare îmbulzeală pentru nimic consistent. Reducerile afişate pompos în vitrine erau de fapt doar pentru anumite produse, care fie aveau nişte preţuri iniţiale exorbitante, fie erau cele mai urâte produse din magazinele respective. De exemplu, în magazinul Levi’s cea mai ieftină pereche de pantaloni costa 440 lei, iar cea mai scumpă, un pic sub 700 lei. În noaptea magică plină cu reduceri, aceste preţuri erau la jumătate. Părerea mea personală, bazată atât pe raţionamente economice, cât şi pe cele de bun simţ, este că aceste preţuri nu sunt potrivite nici pentru vânzarea în regim normal, cu atât mai mult pentru o perioada de „super”-oferte. Ca de obicei, am aşteptări prea mari faţă de nişte entităţi (companii, întreprinderi, persoane, etc.) care nu contenesc să dezamăgească. În ciuda acestor lucruri mai puţin plăcute, am conchis seara într-un mod agreabil: cu un meniu Crispy de 8, sănătate pură pe o farfurie de carton.
George Enescu, Rapsodia Română nr. 1
Dacă nu o ştiţi după nume, cu siguranţă o veţi recunoaşte după acorduri, Rapsodia Română fiind una dintre cele mai celebre lucrări ale marelui compozitor George Enescu. Lucrarea îmbină motivele populare specifice româneşti cu teme romantice, rezultatul fiind unul care te va binedispune cu siguranţă.
George Enescu, via wikipedia.org
Parada militară – 1 decembrie 2009
Parada militară, desfăşurată pe bulevardul Kiseleff, în Bucureşti, pe data de 1 decembrie, cu ocazia zilei naţionale a României.
